Unul si-o mie ca unul

de ilpadrino | 04.05.2011 | 0 comentarii

ilpadrino

Etapa aleasă: Piteşti - Galaţi

Articole publicate: 5

Voturi acumulate: 415


 

Cu greu as fi crezut inainte ca voi fi asa mandru sa fac parte dintre cei o mie de cavaleri ai balonului, insa, acum, privind in urma, ma cam umflu in pene. Da, am fost acolo, un nebun dintr-o mie.

Dimineata cetoasa facea ca orasul natal al lui Cornel Dinu sa para la fel de moracanos ca batranul dinamovist. In fata stadionului Chindia (mai nou Eugen Popescu) sosisera deja cativa viitori purtatori ai balonului pe traseul spre orasul finalei. Drumul dintre o fosta capitala, Targoviste, si Baicoi, o alta localitate cu conotatii istorice, avea sa fie si greu si frumos, cand urcand dealuri impadurite, cand coborand in vai fremetand de viata localnicilor amintindu-ne, daca mai era nevoie, ce tara frumoasa avem.

Putin trecut de ora noua, dupa poza de grup, dar nu inainte ca organizatorii sa ofere un interviu televiziunii locale, mingea a inceput sa se rostogoleasca vesela catre alte meleaguri. N-am fost scutiti de emotiile traficului aglomerat de pe DN, ne-au mai fugarit si niste maidanezi vizibil deranjati de agitatia caravanei, insa participantii si-au luat rolul in serios, au domolit mingea conducand-o pas cu pas, ba prin paduri, ba prin luminisuri pana ce, in jurul pranzului, obositi dupa atata efort ne-am oprit la hanul din Moreni.

Aici am infulecat iute o gustarica, am dat pe gat cate un suc si am incins un magarus de toata frumusetea. Si fete si baieti, si tinereii si cei mai tomnatici.

Dar cum calatorului ii sta bine cu drumul si impatimitului de fotbal ii sta cel mai bine cu mingea la picior asa ca am luat-o din loc catre alte locuri neumblate de balonul nostru rotund.

Daca in prima parte, intamplator sau nu, purtatorii mingii s-au intrecut pe ei dovedind conditie fizica de invidiat, nea Ion la cei 49 de ani ai sai uimind asistenta, acum cei cu obiectul mai mult il carau. Recunosc ca l-a randul meu m-am dovedit unul dintre cei mai slabi artizani ai basicii, dar asa se intampla cand sporturile cele mai frecvent practicate sunt saritura peste nopte, halbere si sticlismn.

Ajunsi in Baicoi ne-am imbratisat si, cu urari de bine, am mai dat un sut mingii sa se duca pe drumul ei, iar noi am plecat fiecare pe drumul lui. Ca asa e viata cu intalniri savuroase si despartiri triste. Bine ca ne raman amintirile. Poate alta data, pe un alt drum, al unei alte buclucase, ne-om mai revedea si reauzi. Pana atunci s-aveti noroc de sanatate!

 

Multumiri si plecaciuni organizatorilor.

Comentarii (0):
Conectează-te la cont sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii