Exemple de devotament!

de florentinf | 04.04.2011 | 0 comentarii

florentinf

Etapa aleasă: Piatra Neamţ - Bistriţa

Articole publicate: 3

Voturi acumulate: 441



La aproape 41 de ani, Paolo Maldini a pus capăt carierei sale. O carieră în care a adunat 901 meciuri (!) la AC Milan, 7 titluri scudetto şi 5 cupe ale campionilor. Un jucător-gigant, care s-a dedicat unui singur club şi echipei naţionale şi ale cărui merite au fost recunoscute de conducerea AC Milan, care a retras tricoul cu numărul 3, cel purtat de Maldini, spunându-se că tricoul va putea fi purtat doar de vreunul dintre copiii săi ! Maldini – un jucător adevărat, model de dăruire şi ataşament pentru culorile clubului şi ţării ! De un asemenea model avem nevoie şi noi, pentru a-l arăta sportivilor foarte tineri şi a-i motiva. Nevoia de modele de ataşament şi de devotament este resimţită acut în România actuală. Cu un fotbal în care valiza sau arbitrul corupt reprezintă al 12-lea jucător, un fotbal în care unii patroni stau la puşcărie, în care golanii merg la stadion doar pentru a se lupta cu galeria adversă sau cu jandarmii, în care se cumpără locuri de divizie sau se iau locuri în campanie electorală, pe bază de cumetrii de partid, am ajuns să ne bucurăm mai mult de realizările românilor de „afară”.
Un titlu european obţinut de Mircea Lucescu, un campionat câştigat de Laci Boloni sau un gol marcat de Mutu nu pot să umple golul (ca să vorbim în termeni fotbalistici). Toţi aceştia au muncit cândva pentru campionatul nostru sau pentru echipa naţională, dar poate că nu am ştiut să îi păstrăm, să îi motivăm pentru a face performanţă în ţară. Nu cumva motivaţia ţine, atunci, la marea majoritate a oamenilor din fotbal, doar de numărul zerourilor de pe contracte?
În acest caz, Paolo Maldini reprezintă exemplul care confirmă regula ? ! Să fie, astfel, un „sucit” care nu a ştiut să se „învârtă”, să plece să joace „afară” pe banii mulţi, sau mai degrabă calitatea fotbalistului şi ataşamentul faţă de culorile clubului au făcut ca Maldini să se „pensioneze” de la Milan? Şi unde sunt exemplele din România, jucători care să joace constant la o singură echipă şi care să iubească şi Naţionala, în care să joace mai în fiecare meci? Ai noştri jucători mai răsăriţi sunt vânduţi rapid de patroni şi se sting în campionate mai mult sau mai puţin importante. Exemplu recent de interes financiar – Florin Costea e anunţat de Mititelu la preţul de 10 milioane de euro, în loc să se spună că jucătorul trebuie să rămână în „Bănie” pentru a coagula şi mai mult echipa. Avem deja un campionat în care joacă, în procentaj de cam 30 la sută, jucători din altă ţară, iar ai noştri visează să joace „afară”, nu să fie devotaţi unei echipe, galerii, ţări. Cum să avem un Maldini al nostru, în aceste condiţii?
P.S.Nu apreciem etichetele puse de unii comentatori, cum că X e noul Hagi sau că Y e noul Maradona, după cum am auzit recent. Câteva meciuri în care s-a făcut o impresie plăcută nu înseamnă că respectivul jucător e la nivelul înaintaşilor lor, poate doar cu multă muncă şi seriozitate, ceea ce se obţine în minimum 10 ani. Iar în cazul comparaţiei, cum că un jucător argentinian este noul Maradona, se pare că se uită că „butoiaşul atomic” câştiga deja, la 26 de ani, titlul de campion mondial pentru ţara sa şi că el a strâns 91 de meciuri în „naţională”, pentru care a marcat de 34 de ori ! În câţi ani poţi ajunge la asemenea performanţe, pentru a fi cu adevărat… „noul” Maradona ?!

Comentarii (0):
Conectează-te la cont sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii