CEL MAI BUN SEZON DIN ISTORIE

de ilpadrino | 01.04.2011 | 0 comentarii

ilpadrino

Etapa aleasă: Piteşti - Galaţi

Articole publicate: 5

Voturi acumulate: 415


Perioada Craiovei Maxima trecuse de ani buni, iar drumul spre performanta in Europa fusese deschis. Rezultate rasunatoare, dar fara continuitate, mai fusesera obtinute culminand cu semifinala pierduta de dinamovisti in fata englezilor de la Liverpool. An dupa an insa, atunci cand una dintre reprezentantele Romaniei in Europa avansa in tururile superioare, celelalte echipe clacau lamentabil inca din primele tururi.

 

De prin ´85 o generatie exceptionala, cea a lui Balaci, Stefanescu, Augustin ect., lasase locul alteia, care promitea, inca, si mai mult, si care incepuse sa se maturizeze cu rapiditate: Hagi, Lacatus, Popescu, Andone, Sabau si toata viitoarea generatie de aur.

 

Prezentele in cupele europene capatau consitenta, iar Romania conta tot mai mult ca tara, nu doar, izolat, prin diverse exceptii. Astfel sezonul 1988-1989, inceput convingator, cu victorii clare in primul tur al tuturor celor trei competitii continentale obtinute de reprezentantele noastre, avea sa fie cel mai bun din toata istoria fotbalului romanesc.

 

O sfertfinalista in Cupa UEFA, competitie in care Victoria Bucuresti avea sa treaca, printre altele, de Dinamo Minsk, pe atunci reprezentanta fotbalului sovietic, un fotbal care in ´86 daduse castigatoarea Cupei Cupelor si in 1988 vicecampioana Europei. In sferturi, insa, Dinamo Dresda, alta echipa reprezentand o tara disparuta in istorie, punea punct drumului bucurestenilor pentru totdeauna. Monstruoasa echipa avea sa se desfiinteze dupa revolutia din 1989. Palmaresul insa va ramane.

 

In Cupa Cupelor, disparuta si ea, Dinamo avea sa se opresca tot in sferturi, cam devreme pentru o echipa care prinsese si semifinalele CCE. Meciul cu Sampdoria de la Genova va ramane in amintirea multora ca o demonstratie de forta a romanilor. Echipa tanarului antrenor Mircea Lucescu avea sa domine autoritar partida, italienii tremurand, serios, pana in ultimul minut. Fluierul de final i-a trimis pe italieni in semifinale, faza in care aveau sa ajunga si dinamovistii, un an mai tarziu, dupa o noua campanie electrizanta despre care vom povesti cu alta ocazie.

 

Varful acelui sezon a fost iarasi Steaua, care, dupa ce in editia precedenta pierduse seminala cu Benfica, acum a facut scor cu toti adversarii intalniti pana la finala cu Milan. Tot italienii ne veneau de hac. Nici nu pot sa aleg cel mai bun meci facut de militari in aceasta campanie, dar, parca, victoria in fata suedezilor de la IFK Goteborg venita dupa o infrangere in prima mansa, e mai pe sufletul meu. Acelasi joc bun l-a facut Steaua si cu Sparta Praga 5-1 in deplasare, si cu moscovitii de la Spartak, 3-0 in Ghencea, iar dupa IFK, tot pe propriul stadion, 4-0 in semifinala cu Galatasaray. Succese mai rasunatoare decat in editia ´85 - ´86 si, zic eu, mai importante, caci veneau ca o confirmare a victoriei din 7 mai ´86. Multe echipe au castigat trofeul o data dar putine au jucat finala de doua ori in 4 ani. Atuni, in primavera lui ´89, nu mai dau date exacte ca iar ma taxeaza binevoitorii, in Bocurestiul comunist, pe un stadion nascut, crescut si educat in spirit comunist, atmosfera era emotionanta. Toti sperau, majoritatea chiar credea, insa cuiul infipt in inima stelistilor in meciul tur ii facea tematori. IFK Goteborg era in acele vremuri o forta, cu jucatori unul si unul care, chiar in ´86, jucase semifinala cu Barcelona. Lacatus, din fericire, avea sa spulbere repede temerile suporterilor, inscriind de trei ori. Dumitrescu si Balint il completasera, oferind Stelei, prin diferenta de scor si evolutia de ansamblu, aura unei echipe de neinvins in acele timpuri. Si probabil nimeni nu o putea invinge… cu o singura exceptie. Un Milan nascut sa domine decenii la rand fotbalul European, Milanul lui Berlusconi.

 

 

Steaua acelor vremuri jucase, in patru sezoane, doua finale si o semifinal de CCE. De neimaginat astazi. Cum la fel de neimaginat este ca aproape nu exista sezon sa nu avem echipa intr-un sfert de finala europeana. Craiova, Dinamo, Steaua sau Victoria reprezentau, toate, echipe de temut in fata vesticilor. Era mai bine sa joci oriunde, numai in Romania nu. Asa s-a nascut nationala de care vorbeam acum cateva zile si la fel se va naste viitoarea echipa nationala. Sau nu se va naste deloc. Dar asta este déjà alta poveste, una cu eroi negativi si longevivi, saraci cu duhul, lacomi si aproape imposibil de inlocuit.

Comentarii (0):
Conectează-te la cont sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii