O generatie nascuta intr-o repriza

de ilpadrino | 30.03.2011 | 4 comentarii

ilpadrino

Etapa aleasă: Piteşti - Galaţi

Articole publicate: 5

Voturi acumulate: 415


 

Gooool Romania! Diagonala senzationala a lui Lacatus, deviere cu capul Balint pentru Hagi si viitorul rege deschidea scorul, loband peste plonjonul inutil al portarului. Da, va amintiti bine, daca aveti varsta sa va amintiti, este 5 mai 1992, si aburii legendei incep sa se ridice. Stadionul Ghencea, inca populat de militari scaldati in razele soarelui de primavara nu de becurile nocturnei, freamata la fiecare pasa de gol a lui Lacatus, la driblingurile lui Sabau ori la suturile Kaiserului... Ce capodopere! Dupa 35 de minute decarul nationalei punea cireasa pe tort cu un trasor de la 30 de metri care i-a dat peste cap mainile portarului galez. Era Romania – Tara Galilor 5-0. Incredibil!

 

Ce a urmat n-a fost deloc usor, au fost si sincope urmate de demisii, au fost si meciuri catastrofale, ca cel de la Kosice, insa finalul campaniei a apartinut eroilor in galben. Totul a culminat cu seara magica de noiembrie de la Cardiff. Dupa o prima repriza in care Hagi la mai umilit o data pe portarul galez, a urmat o parte secunda de povestit nepotilor. Trecuse o ora de joc si britanicii reuseau sa reintre in cartile calificarii egaland, iar reduta romanilor s-a clatinat din nou trei minute mai tarziu, cand arbitrul a dictat mult prea usor penalty pentru gazde. Insa atunci cand se parea ca totul se va narui, sansa, care nu te ajuta decat atunci cand esti capabil sa te folosesti de ea, i-a zambit lui Iordanescu, inlocuitorul lui Dinu, si Bodin a zguduit transfersala lui Prunea. De aici in colo istoria era scrisa, iar Raducioiu a semnat actul de calificare, in finalul meciului, dupa o cursa exceptionala marca Ilie Dumitrescu.

 

Sub impulsul ultimelor evolutii ale nationalei m-a cuprins nostalgia, si, desi prefer in locul amintirilor, mai debraba, punerea degetului pe rana si zgandarirea acesteia, acum am preferat sa aduc in fata cititorilor faptele unor oameni deloc perfecti, dar care au avut puterea si vointa sa lupte si inteligenta de a profita de o sansa. Restul este istorie, iar noi nu invatam nimic din istorie. Asta cred ca este cea mai dureroasa rana.

Comentarii (4):
b_o_g_d_a_n
6 aprilie 2011 18:43
Frumos scris si excelenta concluzia. Succes!
ilpadrino
31 martie 2011 09:12
ASA ESTE 20.05.1992! EROARE DE TIPAR...
alexutu7
30 martie 2011 21:39
prietene, e vorba de 20 mai 1992, nu 5 mai. mai cauta...
nune
30 martie 2011 19:00
am fost la acel meci din ghencea impreuna cu fosti colegi de facultate (amedeo, radu, sorin, horea...). a fost cea mai frumoasa atmosfera din ghencea postdecembrista! si au trecut 19 ani... sper sa imi duc baiatul iar acolo unde s-a nascut performanta in fotbalul romanesc!
Conectează-te la cont sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii